Toamna este un anotimp frumos, romantic, plin de culori calde, pastelate, de arome si roade ale naturii. Cine nu apreciaza o plimbare pe un covor de frunze cazute? Totusi in privinta sanatatii toamna nu este un anotimp la fel de frumos pentru fiecare, caci in aceasta perioada isi fac aparitia simptomele unor patologii.

Dintre afectiunile ale caror simptome se intensifica toamna vom vorbi in acest articol de trei dintre acestea, destul de suparatoare.

Ulcerul gastro-duodenal

Ulcerul gastro-duodenal este o afectiune ce evolueaza cu episoade periodice dureroase, alternand cu perioade de remisiune a simptomatologiei. Cauzele care duc la aparitia bolii sunt foarte variate, momentele de stres intens, predispozitia genetica, alimentatia necorespunzatoare, alcoolul, tigarile, unele medicamente, ciocolata, cafeaua, boli predispozante ca pancreatita cronica, ciroza, boala Crohn sunt numai o parte din factorii ce stau la baza patologiei ulcerative gastro-duodenale.

Care este simptomatologia generala a ulcerului gastro-duodenal?

Tabloul clinic include durerea epigastrica, o durere cu caracteristici diferite de la individ la individ (crampe, junghiuri, arsuri, jena difuza etc.), situata imediat sub stern (“in capul pieptului”). De asemenea pacientii mai pot avea stari de greata si chiar varsaturi, durere de cap, balonari, eructatii, scaderea sau cresterea poftei de mancare etc.

Durerea apare in general inainte de masa (este mai intensa), dupa care dispare un timp, urmand sa reapara. In cazul ulcerului gastric durerea poate sa nu dispara dupa masa, ori chiar daca se remite, ea va reaparea la un interval foarte scurt dupa ingestia de alimente, la aproximativ jumatate de ora. In ulcerul duodenal insa durerea dispare dupa masa si reapare mai tarziu, la un interval de cateva ore). Durerea cauzata de ulcerul gastric apare mai ales vara si iarna, pe cand cea din ulcerul duodenal apare in special primavara si toamna.

Cum se diagnosticheaza ulcerul gastro-duodenal?

Cea mai eficienta analiza, mai completa si clara este endoscopia digestiva superioara, desi datorita faptului ca este cam neplacuta pacientii refuza sa faca aceasta analiza ca prima optine in diagnostic. Pe langa aceasta metoda un ulcer poate fi descoperit prin intermediul altor analize, spre exemplu la un tranzit baritat (pacientul e pus sa bea o solutie de bariu dupa acre face o radiografie), insa cea care pune diagnosticul de certitudine ramane tot endoscopia digestiva superioara. Se mai pot face determinari ale anticorpilor anti-helicobacter pylori (bacteria care este in general responsabila de aceasta afectiune), testul respirator la uree marcata, identificarea din sucul gastric sau din materiile fecale.

Cum tratam ulcerul gastro-duodenal?

Metoda de tratament este variata si in general individualizata pacientului. Se pot utiliza combinatii medicamentoase de tip antisecretorii, de eradicare a infectiei cu Helicobacter pylori, medicamente antiacide sau care stimuleaza protectia gastrica si factorii cu rol de pansament gastric etc. Daca patologia ulceroasa nu prezinta remedieri dupa patru saptamani de tratament se recurge la chirurgie.

Astmul bronsic

Astmul bronsic este o patologie ce se caracterizeaza prin crize de sufocare in care pacientul nu poate expira suficient aerul inspirat, in crizele puternici luand pozitie antalgica (pozitie care ii alina cat de cat suferinta) astfel incat sta aplecat, sprijinindu-se in maini (dispnee paroxistica expiratorie).

La baza acestei patologii se alfa o hiperreactivitate bronsica favorizata de diferiti factori: iritanti, de la locul de munca, toxici, alergici, infectiosi etc. Declansarea crizelor de astm poate avea la baza fie factori interni (acetil-colina, adrenalina, noradrenalina si histamina) sau externi (praful de casa, polenul, fulgii, mucegaiurile, fumul, pulberile industriale, vaporii, ceata, aerul rece etc).

Criza de astm bronsic debuteaza in special noaptea, dupa primele ore de somn, insa poate fi prezenta si ziua datorita expunerii la substante alergene sau iritante, datorita stresului sau efortului fizic intens.

Tipuri de astm bronsic:

In general astmul bronsic este clasificat ca fiind alergic sau non-alergic.

Astmul bronsic alergic: acesta mai este numit si astm uscat, nefiind asociat cu bronsita, iar debutul sau este in copilarie sau la pubertate, fiind declansat de un factor alergic ce produce o serie de modificari si eliberari ale unor medioatori chimici (acetil-colina, adrenalina, noradrenalina si histamina) care stau la baza patologiei astmatice. In general astmul bronsic alergic prezinta un teren alergic generalizat, copilul suferind fie de rinita alergica, eczeme, urticarii, febra fanului sau chiar migrene la contactul cu anumiti alergeni, IgE (imunoglobuline E) crescute etc.

Astmul bronsic non-alergic: debutul sau este la varsta adulta (30-40 ani) aparand la indivizi care nu sunt cunoscuti cu antecedente de tip alergice, insa acre frecvent prezinta infectii ale cailor respiratorii: sinuzite, rinite, bronsite, polipi, raceli frecvente etc.

In afara acestor doua tipuri de astm bronsic mai exista si alte categorii de astm care se manifesta pe fondul unor tulburari neuro-psihice, la unii indivizi cu poredominenta nervoasa parasimpatica etc.

Cum diagnosticam astmul bronsic?

Diagnosticul de ast bronsic nu este deloc usor de pus, pacientul este supus unor teste alergice (la prafuri de casa, la polen, teste dermice, dozarea IgE etc) si unor teste respiratorii, al caror rezultat pot certifica patologia asmatica.

Cum tratam astmul bronsic?

Tratamentul profilactic consta in evitarea expunerii la agentii alergeni, iritanti sau infectiosi, aceasta putand insemna renuntarea la animalele de casa, la tigari sau chiar schimbarea locuintei, a locului de munca etc. Mai apoi tratamentul de fond consta in identificarea cauzei ce a declansat astmul si desensibilizarea bolnavului privind aceste cauze declansatoare prin diverse medicamente, bronhodilatatoare, imunostimulatoare, beta2-agonisti, corticoizi, vaccinuri specifice, aerosoli, adrenergice, anticolinergice etc. Evident, tratamentul va fi individualizat pacientului.

Artroza si bolile articulare

O alta patologie a carei simptomatologie se agraveaza tomana este artroza. Aceasta reprezinta o afectiune degenerativa a articulatiilor ale carei simptome apar in timp, cu mult de la initierea bolii. Boala se manifesta datorita frecarii suprafetelor articulare, care ajung in aceasta postura din diverse motive, cum ar fi un traumatism, o suprasolicitare, o infectie sau alte cauze, putand data chiar din copilarie, desi simptomele apar in viata adulta.

Boala artrozica debuteaza lent, cu dureri ce apar de obicei dupa un efort fizic intens (cedeaza la repaus), in zone cu umiditate ridicata (munte), la frig, noaptea etc.

Tipuri de artroza:

Artroza coloanei vertebrale: cand cartilajele intervertebrale afectate se localizeaza la nivelul coloanei cervicale (gat) este foarte important diagnosticul spondilozei cervicale, caci datorita comprimarii unor artere care trec prin coloana la acest nivel si urca spre creier, acesta din urma primeste mai putin oxigen, iar manifestarile clinice pot fi atat de diverse incat se pot confunda cu alte patologii total diferite: greata, dureri de cap, ameteli, dureri de brate, de umeri, torticolis, distonie neurovegetativa (patologie asemanatoare atacului de panica, cauzat de deficitara oxigenare a creierului), pocnituri in urechi etc. De asemenea coloana mai poate fi afectata si la nivel toracal, unde sunt coastele (la nivelul plamanilor), iar prin comprimarea nervilor paraverteblrali patologia are rasunet visceral, adica la nivelul organelor interne de la nivelul toracelui si abdomenului (stomac, intestine etc). Artroza se poate manifesta si la nivelul coloanei lombare (mijloc), tot cu rasunet in organele pelvisului, dar si in picioare, cu dureri sau amorteli poate chiar de-a lungul intregului picior. Adesea in artroza colonei vertebrale se produce hernia de disc.

Dintre artrozele altor articulatii, cea mai frecventa este gonartroza: afectarea articulatiei genunchiului.

Cum diagnosticam artroza?

In afara semnelor si simptomelor pe care pacientul le resimtela nivelul unor articulatii (coloana vertebrala, genunchi, coate, incheietura mainii etc) diagnosticul de artroza se poate pune in urma unor investigatii cum ar fi: examenul radiologic (evidentierea ingustarii spatiului articular), Examenul lichidului inovial (lichid continut in articulatii), RMN, CT, analize de laborator care desemneaza o infectie etc.

Cum tratam artroza?

Tratamentul se poate face prin miorelaxante (relaxante musculare), antiinflamatorii, analgetice (reduc durerea), infiltratii cu antiinflamatoare steroidiene sau alte substante adjuvante. Se recomanda balneofizioterapie, masaj, reflexoterapie,acupunctura, homeopatia, gimnastica medicala etc. Din pacate nu exista o metoda sigura de curabilitate, toate acestea doar amelioreaza patologia.